marți, 30 iulie 2013

Tenebre la Luna Plina 2-Biertan

communique:
OPT PREMIERE ÎN SECȚIUNEA „TENEBRE” A FESTIVALULUI „LUNĂ PLINĂ”
Cea de-a 2-a ediție a Festivalului de Film Horror & Fantastic „LUNĂ PLINĂ”, primul și unicul festival din România dedicat exclusiv cinema-ului de gen, va avea loc în perioada 14-18 august 2013, la Biertan, în județul Sibiu.
În afara competiției (v.aici), festivalul „Lună Plină” inaugurează secțiunea paralelă Tenebre, un best of 2012-2013 în materie de producții lansate în cadrul celor mai importante festivaluri fantastice ale lumii și difuzate în exclusivitate în România. Pe lângă El cuerpo (nominalizat la Goya 2013), We Are What We Are și V/H/S/ 2 (lansate la Sundance 2013), secțiunea vă propune alte cinci titluri de referință ale genului:
Vanishing Waves / Aurora – zeci de festivaluri și tone de lauri pentru această poveste de iubire imposibil/cerebrală, premiată cu „Melies d'Or” pentru Cel mai bun film fantastic al anului 2012; proiecția extraordinară de la Biertan va avea loc în prezența regizoarei Kristina Buozyte.

Stitches
– un clovn se întoarce la viață și se pune pe căsăpit adolescenți; filmul irlandezului Conor McMahon (premiul pentru „cea mai spectaculoasă moarte” la Frightfest 2012) reușește să te facă să râzi cu lacrimi și să te oripilezi extrem, de cele mai multe ori în spațiul aceluiași cadru.


The Bay / Teroare în golf – genul found footage suferă o mutație binevenită și se transformă într-un soi de docu-horror ecologic; regizorul Barry Levinson (Oscar pentru Rain Man) demonstrează, sângeros dar cu sânge rece, că talentul nu ține cont de gen. Premiul publicului la Toronto – Midnight Madness.

The Lords of Salem (v. cronica mea de la Sitges aici) – gotic, șaptezecist, sângeros și reverent, un horror retro-stilizat pe care
Rob Zombie și-a dorit toată viața să-l vadă și să-l facă; un rol principal pentru soția Sheri Moon Zombie și roluri episodice pentru veteranele Patricia Quinn, Dee Wallace și Meg Foster, plus un soundtrack mortal, la propriu.

Grabbers / Lighioane – localnicii dintr-un sat irlandez de coastă se baricadează cu cățel, cu purcel (plus polițiștii de serviciu) în crâșmă și se îmbată conștiincios așteptând niscai dihănii cu tentacule; regizorul Jon Wright a hotărât că frisoanele și hohotele stau la aceeași masă. Premiul publicului la Neuchatel și Strasbourg 2012.
>aici sau v. banner lateral dreapta

luni, 29 iulie 2013

ca sa stiti cum a fost de fapt la Rock the City si Rammstein

putea sa se numeasca aint no love in the heart of the city, pentru ca nu au fost decit arsita si pirjol, nervi si sudoare, si gituri uscate intinse peste gard. Si cea mai horror organizare (im)posibila...
au scris si s-au plins aici cei mai putin norocosi (adica 75 % din cei prezenti), poate 70%...adica tot normal circle care putea sta acasa si tot silver circle, pt ca de simbata, cind la trupe de neinteresat pe (aproape) nimeni, au fost unite sectoarele golden si silver (sau silver + gold, cum ar zice neil young) iar duminica bara de la golden a fost mutat unde era silver inainte, si cea de la silver la normal. Si multi si-ar fi cumparat bilete in golden, dar cica era sold out...desi la capatul lui se putea linisti juca fotbal cu 2 echipe...despre cum a fost plus mixerul, si portile in mijloc, cu intrare prin sector, si nu din lateral, sa va mai zic ????? decit ce am exprimat, ich binn zu alt fur diese scheisse...poate si voi...
deci
links zwo:
paperfingered aici sau
http://www.paperfingered.com/2013/07/29/dd-dumb-and-dumber
moshpit aici sau
http://moshpit.ro/cronici-de-concerte/cronica-de-concert-rock-the-city-2013-bucuresti-27-28-iulie-2013/
metropotam aici sau
http://muzica.metropotam.ro/cronici-de-concerte-si-evenimente-artistice/Rammstein-la-Rock-the-City-2013-un-concert-incendiar-in-conditii-jalnice-art3674908223/
si una funny, acid-pamfelt de pe dailycotcodac, a lui Ozzy:
Așa cum se știe, românul e sensibil și simte nevoia să aparțină unui grup, drept pentru care organizatorii de concerte au inventat împărțirea pe categorii. Astfel, cei cu bani sunt mulțumiți că-și pot lua bilete în față, la Golden și nu mai trebuie să stea cu săracii. Săracii, la rândul lor, sunt mulțumiți că cineva s-a gândit și la ei și a inventat și o categorie de bilete mai ieftine, pe care să și le permită tot omul. Genial de-a dreptul a fost cel care a creat, acum vreo 2-3 ani, și categoria intermediară Silver, adresată clasei de mijloc. De data asta, organizatorii s-au întrecut pe ei înșiși și au pus Normalul atât de departe, că cei de pe scenă s-au întrebat cu siguranță dacă și ei sunt de la concert sau sunt doar curioși care n-au bilet și atârnă pe la garduri.

*
pentru cei care ati stat la golden si habar n-aveti cum au suferit vecinii vostri de concert, pe vremuri rockul insemna solidariatate (thx again Lemi :), nu "cel mai schmeker se scoate" sau "hai sa aruncam banii pe degeaba", io va informez cu riscul asumat de "a supara" organizatorii, care au dovedit din nou ca acest festival este o shushe...
*


Aceste beri nu au fost baute pe jetoane si nici cu 7 lei in incinta ci la intrarea in ea, la o terasa de unde cei mai ageri au vazut la fel ca si platitorii de bilete (nah, decit 143 ron cu 20% disocunt, acelasi pret de oferta de la anuntul de inceput, pina la ziua show-ului). Nu stiu daca Sece si Iolanda au fost la fel de veseli si la final (poza Moshe Dayan si singura pe care o am de la acest RtC)

duminică, 28 iulie 2013

J.J. Cale RIP

s-a dus si J.J. Cale :( the Troubadour, one of the greatest white bluesmen, o inspiratie absoluta pentru Mark Knopfler... autorul original al pieselor After Midnight si COCAINE, facute celebre de Eric Clapton. Captain Beefheart a avut un cover dupa piesa sa Same Old Blues pe discul Bluejeans & Moonbeams (1974). Ultima aparitie J.J.Cale e pe piesa ANGEL a lui Eric Clapton de pe cel mai recent album al sau, Old Sock de acum doua luni. Alaturi de Clapton, Cale a scos, in 2008, albumul The Road to Escondido (premiul Grammy - Best Contemporary Blues Album)
Cale avea 74 de ani...


JJ Cale passed away at 8:00 pm on Friday July 26
at Scripps Hospital in La Jolla, CA.
The legendary singer / songwriter had suffered a heart attack.
There are no immediate plans for services.
His history is well documented at JJCale.com, rosebudus.com/cale,
and in the documentary, To Tulsa And Back.

Setlist Rammstein si program Rock the City day 2

Setlist Rammstein

Ich tu dir weh
Wollt ihr das Bett in Flammen sehen?
Keine Lust
Sehnsucht
Asche zu Asche
Feuer frei!
Mein Teil
Ohne dich
Wiener Blut
Du riechst so gut
Benzin
Links 2-3-4
Du hast
Bück dich
Ich will

Encore:
Mein Herz brennt
(Piano version)
Sonne
Pussy

Programul concertelor de diseara este:

14:00 – Deschiderea porilor
15:40 – 16:30 Psychogod
16:50 – 17:40 White Walls
18:10 – 19:00 Trivium
19:30 – 20:30 Bullet For My Valentine
21:15 – 22:50 Rammstein*

marți, 23 iulie 2013

Aventura mea pentru Heineken Legendary Traveller

Particip la competitia Heineken _Legendary Traveller, unde tocmai un roman a fost ales sa fie dropped (dintre 2200 de praticipanti ! bravo). Trebuie sa scriu o povestire despre o aventura de a mea de calatorie, si sa ii dau si share pe facebook, unde puteti sa imi dati cite likeuri vreti (primesc puncte pentru asta, asa ca puteti fi darnici, mersi :)
M-am gindit mult la ce aventura ar fi de povestit si am ales prima mea plecare "afara", pe vremea Oaild Oaild Est-ului inca viu, in 1991. Iata povestea:



Budapest Solo (de air guitar, Opus… oricui)


Cea mai mare aventura a vietiii mele de calator…., of, au fost atitea, de fapt de fiecare data…si destinatiile nu au fost asa exotice ci la doi pasi, dar in vremurile acelea era mai greu sa ajungi dincolode Curtici decit e azi sa te duci oriunde, in Tailanda, Turkmenistan, sau Tibet. Sau Beirut, Bagdad si in Bolivia ! Unde stateai la granita citeva ore bune, cu spaima ca vei fi dat jos, ca ceva n-o sa fie in regula, si asta intr-un tren murdar, si plin, un adevarat tren al groazei. Unde te dadeau jos vamesii, mai ales cei slovaci, sau te puneau sa te barbieresti ca nu semeni cu poza din pasaport (i s-a intimplat unui prieten, altii n-au ajuns niciodata mai sus, ci au fost intorsi, ca nu aveau vaucher de cazare ok…). Ca in bancul cu iepurasul si cu sapca, cam asa era.
Deci, Budapesta 1991. Monsters of Rock, cel mai tare festival de rock, hard and heavy, inca itinerant in acea zona pentru vreo 2 editii. Am plecat la oha din Brasov, cu un tovaras, student mai mare, care statea in gazda la maica-mea, si care agatase un japonez ce se aventurase si el,in Europa de la est si foarte salbatica.
Omul inchiriase o masina, asa ca ne-am agatat de el si ne-a dus pina la Budapesta. Moca, dar cu probleme la granita, ai nostri mai ok, dar vamesii unguri, extrem de circumspecti, "Ce cautam noi in masina de Germania, condusa de un japonez ?”. Dupa ce am stat peste o ora si s-au convins sau nu ca nu suntem spioni, ne-au dat drumul. Si asa am pasit prima data in Vest. Mai fusesem doar o zi in Bulgaria, dintr-o tabara, si aia extrem de nefasta, prin 1986….o simbata cind bancile fusesera inchise si am balit toata ziua, fara leva, si colegii mei de autocar si-au vindut blugii de pe ei si adidasii ca sa isi ia suc si inghetata si BT !
Acum aveam 21 de ani abia impliniti si un an si un pic de portie de libertate ! Si multa naivitate ! Soselele erau mai line, sau cel putin erau, de undeva spre Budapesta, si adia un vinticel de Occident…
Era vacanta de vara, final de august canicular, chiar incendiar, bani ioc, nisciva marci (deutschemarks pentru cei din generatia Euro :), dolari, pasaportul verde, primul aparut in “libertate”, dar pe care scria mare inca "Republica Socialista Romania" si avea stema cu holde si sonde…

Am si acum pe undeva o poza cu mine, tovarasul Dorin si japonezul mititel, pe deal, sus la Budapesta, o fi Buda, o fi Pesta, ca mereu le incurc, la monumentul victoriei socialismului…ne-a trimis-o chiar japonezul, profesor la ceva universitate, deh, respect, oameni corecti si seriosi.
Dar peripetiile au inceput dupa ce ne-am despartit de japonez, pentru ca ne-am cazat la un hostel, cosmopolit…si tocmai am auzit la televizor, Sky News, CNN, ca la Moscova fusese puci. Era lovitura de stat, razboi civil, si toti turistii vestici din Budapesta se cam speriasera. In fine, ne-am speriat si noi un pic si ne-am benoclat in televizor. Imi si imaginam tancurile troncanind pe asfaltul incins a la anul 1956 sau Praga 1968. Dorin a plecat inapoi dupa 2 zile, eu am ramas, pentru ca scopul calatoriei era primul meu concert de megarock, sau primul meu megaconcert, Monsters of Rock, AC/DC, Metallica (care tocmai scosesera Black Album dar nimeni in Ungaria nu-l ascultase), Motley Crue, si Queensryche, toate trupe care imi placeau si care sa retinem, au venit in Bucuresti, eveniment ultraplanetar , Metallica in 1999, deci 8 ani mai tirziu iar AC/DC abia in 2010 -19 ani later...si Motley Crue in 2012 !!! si eu aveam mareata virsta de 21 de ani praospat impliniti cind i-am vazut !
In fine, eu singur, in mijlocul a 50.000 de oameni, destul de agresivi, singur cuc, cu berile luate de cerberii de la intrare, si cu prospectul de a dormi pe strada in noaptea respectiva…pentru ca banii de hotel s-au terminat..si am ramas de cucurigu. La Budapesta prin peregrinari l-am vazut pe Papa, in carlinga blindata, plimbat de agenti speciali in limuzine, in prima lui vizita in Est. Cind a venit apoi Papa la noi ? Am vazut unde filmase Michael Jackson un videoclip gigant. Am vazut primele artificii smechere din viata mea (ca nah, la 23 August nu se faceau...), de Ziua Ungariei, care m-au fermecat. Parca asa trebuia sa fie un concert Jean Michel Jarre, stam eu de la videourile vazute…M-am plimbat singur pe strazi uriase, care ma inghiteau, in caldura, zi si noapte. In imensul oras Budapesta, pe care l-am batut temeinic timp de o saptamina la pas marunt, am intilnit niste neozeelandezi, un cuplu fan de aborigeni, cu piercing si tatuaje (nah, pentru un roman tinar in 1991 era ceva destul de exotic), care mi-au oferit sa dorm la ei, la hostelul unde stateau. Nici azi nu stiu de ce au fost asa draguti, nu s-a intimplat nimic kinky :), decit ca am baut niste beri. Nu le stiu numele si iata de ce, mi-au dat o carte in engleza si inauntru aveam scrise numele lor. Dar am uitat-o in trenul de intoarcere, cind am coborit de-a valma, si va zic imediat de ce…Dar era greu de intrat la ei in hostel, trebuia sa nu se prind omul de la poarta, asa ca ma furisam pe geam, practica dobindita pe atunci de la mare unde faceam cu totii blatul. Nu imi aduc aminte de nici un fel de stres existential, ci doar de inconstienta magica pecuniara, biletul la concert m-a uscat, mai mult decit socotisem, am ramas chiar chel. Dar cind am vazut primele tarabe cu muzichii, am facut pasul risquee de a-mi lua de toti banii ramasi casete…originale(si sa le ascult la walkman, David Lee Roth pe insula Margareta, cintind despre some sensible shoes, sau Joe Satriani-Flying in a Blue Dream, Jean Michel Jarre-Zoolook si Mike Oldfield-Islands), Hungaroton, sau balind la un vinil de import cu soundtrackul original la Once Upon A Time in America, care costa zeci de mii de forinti, in vitrina unui magazin de pe o strada fitoasa. Mai am si azi casetele, si inca se pot asculta. Deh, old technology, nu digital…dar divaghez…

In 1991 Budapesta nu era inca un oras cosmopolit si ungurii nu vorbeau (sau nu vroiau sa vorbeasca) nici o limba. Cel putin nu cu mine. M-am descurcat foarte greu, doar cu o boaba de germana, pe cre tot eu o stiam mai bine. Am mai fost de atunci la Budapesta de nenumarate ori si cu nenumarate aventuri, pe vremea cind doar ei aveau concerte de anvergura, si incetul cu incetul m-am obisnuit, dar atunci, in 1991, era cam crincen. Plus ca umblau legendele irdentiste cum ca nu e bine sa zici ca esti roman sau sa vorbesti romaneste. Mergea lume pe atunci la produs, import-export, cica business, bisnita, nu la concerte. Eram de avangarada. Asa ca, de ma intrebau interlocutorii de aflat directii ce sunt, ziceam olandez. La concert la fel. Aveam in rucsac 3 beri, o mica avere pentru mine, pe atunci. Vreau sa intru cu ele, nah, naiv, roman virgin de concerte mega. La noi nu s-a vindut bautura vreo 15 ani la genul asta de manifestari. Eram pe Nepsatdium. Urias loc. Peste 50.000 de oameni, furnicar. La control, garzi de 2 pe 2. Ma opresc. Imi iau berea. Eu ma dau viteaz. Nu vreau sa le-o dau. Am dat banii mei putini pe ele. Zic ca ramin la intrare sa le beau. Iau una si o deschid. Sunt siderati.
Ma intreaba de unde sunt. Din Olanda zic io. Netherlands. Ma masoara si ma pun sa zic ceva in olandeza. Intr-o prezenta de sporit si aberatie de pusti am inceput sa debitez. E foarte simplu, si am facut-o de atunci si alte dati in vremea in care nu era deloc kosher sa fi roman. Incepi cu Paul Verhoeven, daca stii pronuntia si bagi, “verhaten, verhouten, verhouven, etc”.
Bodyguarzii m-au last in pace, speriati parca de gijitul meu. Am baut 2 beri dar auzeam deja ca incepuse concertul. Asa pe lumina ? Am plecat in arena. Queensryche, pe val, dupa Empire. Nu mai dau amanunte, dar a fost scary. Singur in multime, pierdut, deshidratat. Ideea era sa ma intilnesc cu doi prieteni din Brasov, care au venit insa mai tirziu in Budapesta. Am stabilit noi, provinciali in cap, si insolati, “ne vedem in fata”. Si in fata ne-am vazut. La Bucuresti, in anul studentesc urmator. Suspectibili fiecare, “Esti sigur ca ai fost ? Unde ai stat ? Ce au cintat ? Nu te cred ca ai fost ! Hai, mah ! “ Da, nu se inventasera internetul si telefoanele mobile.
In fine, am gasit 2 romani in Budapesta. Unul cu care ne-am imprietenit, care mergea si el la concert, dar pina in tramvai, dar a venit controlul si am fugit care incotro, ca nu avem bilet, deh, exemplu de solidariate romaneasca. Un cosmar, controlorii de bilete din Budapesta, la metrou si in autobuze, tramvaie, etc. Asa au si ramas pina la ultimul concert pe care l-am vazut acolo, Roger Waters The Wall, in 2011, cind am mers cu teama cu un tramvai, multe statii, pe aceiasi canicula infernala tipica verii budapestene, dupa ce coborisem din busul de Viena. Acum nu gasisem sa iau bilet, pe atunci, in 1991, nici nu mi-ar fi trecut prin cap. Stiam ca se trece strada pe rosu si se merge fara bilet. Ceea ce am si facut, la final de calatorie. Si unde ajung la al doilea roman, pe care l-am cunoscut in gara din Budapesta. Keleti, o gara pe care o urasc cu pasiune, unde am dormit pe banci, unde am asteptat si schimbat trenuri ci intirzieri astronomice….si mereu caldura verii si mirosurile, si fauna din zona…
Si cum stateam sa vad cum ajung acasa, a doua zi dupa concert, mi se pare ca mi-au dat prietenii aborigenilor niste bani, dar nu-s sigur, si la casa vad ca nu ajungeau de nimic, ma iau un vorba cu romansaul nostru. Care cred ca mergea pina la Bucuresti. Si era mai rutinat. Si care a propus “blat negru” pina la romani. De unde mergem cu Nasul. Pai cum ? Recunosc ca am mers cu Nashul toata studentia, dar nu si in Ungaria atunci. Dar nah, noaptea se lasa si trenul pleca. Si ne-am suit. Si am lasat bagajul, not much, un rucasc, undeva sus, si am inceput sa fugim in contrasensul Nasului, prin tren. Pina la Curtici. Unde i-am dat ceva Nasului roman. Acum ma gindesc cum am trecut de frontiera fara probleme, era destul de aspru si se mai batea cu pulanul. La greu. Dar trenul se umpluse de contrabandistii de ocazie ai epocii, asa ca aveau treburi mai importante vamesii. Macar aveam pasaport.

Tin minte cum ne ascundeam in WC si cum coboaram in statii si ne suiam prin partea celalata. La fiecare statie, si cam oprea trenul asta. Bekescsaba Lokoshaza….Nu am facut podul trenului, ca transfugii veritabili, dar ma rog. Oboseala era mare si ea, cred ca nu mai dormisem aproape deloc de citeva nopti, cel putin nu ca lumea. Auzeam in urechi numai limba maghiara si asa am patit citeva zile, ma defectasem rau. Am stat intr-un compartiment dupa Deva si am citit din cartea de la neozeelandezi. Nu mai stiu demult ce carte era, dar era buna. Cind am coborit in Brasov atipisem. N-am apucat sa imi iau ramas bun de la tovarasul de blat, pe care nu l-am mai vazut in viata mea, si nu am luat cartea. Am coborit in fuga, in ultimul moment si trenul a plecat. Cartea a ramas in tren cu numele lor pe o foaie. Acum as vrea sa le multumesc acum acestor oameni draguti, in scris. Imediat a venit la mine nimeni altul decit Dorin, care lua straini si le oferea cazare. Cercul era rotund. Aveam deja o mica febra, caldura, deshidratare, probabil stres neinteles. Tuseam copios, tabagic. Seara am ajuns la chef, in camin, in camerele dezafectate, de peste vara. Am facut proba de foc a casetelor unguresti.
Am facut mai tirziu penumonie nasoala, eram gata de un TBC.
Asta dupa ce am mers de final de vacanta, de la Brasov la Costinesti cu un japonez. Da, altul. Si n-am dormit aprope o saptamina. Si dupa am intrat in spital, dupa ce m-am intors de la Bucuresti la Brasov cu o cursa de 50 de dolari si un sofer fara carnet. Dar asta e o alta aventura.

al vostru calator prin legende,
Alin Ludu Dumbrava


luni, 22 iulie 2013

Dennis Farina RIP

un alt -greu- s-a dus azi...Dennis Farina. Avea 69 de ani !
fost politist pe bune, cel mai bine stiut de oamenii ce se uita la seriale, din Law and Order. 18 years with Chicago's finest.
Descoperit de Michael Mann, care il debuteaza in Thief. Apoi Manhunter as Jack Crawford si serialul Crime Story si cel mai recent pentru Mann, Luck (intrerupt dupa primul sezon :(, unde l-am vazut si ultima oara...De vazut The Last Rites of Joe May (2011), zice-se un career best. A jucat politisti (Out of Sight) si bad guys-heavy's-
dar roluri clasice sunt cel in care parodiaza mafioti, Midnight Run

"Is this Moron Number 1? Put Moron Number 2 on the Phone"
Get Shorty -another classic - Ray "Bones" Barboni..."look at me"

Snatch (cu speech-ul despre cit de de kkt e Londra)
un F tribut aici

Dennis Farina (1944–2013)

Luna Plina 2 - competitia !!!

pregatiti-va-
Cea de-a 2-a ediție a Festivalului de Film Horror & Fantastic „LUNĂ PLINĂ”, primul și unicul festival din România dedicat exclusiv cinema-ului de gen, va avea loc în perioada 14-18 august 2013, la Biertan, în județul Sibiu.
Începând din acest an, festivalul va avea o secțiune competitivă de lungmetraj destinată în exclusivitate regizorilor aflați la primul sau al doilea film (sunt cinci filme de debut!!!)
In plus pentru prieteni, retrospectiva American Masters va fi dedicata lui BRIAN DE PALMA. o sa revin cu info...

COMPETIȚIE-7 filme (patru dintre ele le-am vazut alaturi de kinosseuri la Sitges anul trecut, va pun linkul la ce am scris despre ele,
1. Come Out and Play / Jocuri de copii
Regia: Makinov
Mexic 2012. Debut. Rating: 18
Selecție oficială: Toronto, Sitges, Austin, Fantastic Fest, Torino - 2012, Gerardmer - 2013

2. Citadel / Citadela
Regia: Ciaran Foy
Irlanda 2012. Debut. Rating: 15
Premiul publicului – SXSW, Cea mai bună regie – Puchon IFFF - 2012, Melies d'Argent – Neuchatel - 2012

3. Safety Not Guaranteed / Călător în timp
Regia: Colin Trevorrow
SUA 2012. Debut. Rating: 12
Cel mai bun scenariu – Sundance 2012 & Independent Spirit 2013

4. Berberian Sound Studio
Regia: Peter Strickland
Marea Britanie 2012. Rating: 12
Competiție oficială Locarno 2012, Premiul FIPRESCI – Gerardmer 2013

5. Forgotten / Nu mă uita
Regia: Alex Schmidt
Germania 2012. Debut. Rating: 2012
Selecție oficială: Veneția 2012, Gerardmer 2013

6. Cannon Fodder / Carne de tun
Regia: Eitan Gafny
Israel 2013. Debut. Rating: 18
Selecție oficială: FrightFest 2013, Cel mai bun film independent – Las Vegas 2013

7. The Rambler / Hoinarul
Regia: Calvin Reeder
SUA 2013. Rating: 18
Selecție oficială: Sundance 2013, CPH-PIX 2013


si cei care aveti chef, diseara in Control party de warm-up si scurt-metraje



si nu in ultimul rind :)
Crowdfunding Luna Plina - Festivalul Filmului Horror si Fantastic aici:, pe crestemidei.ro

Joe Cocker 50% reducere

communique:
De marti pana joi (23-25 iulie 2013) biletele la concertul pe care Joe Cocker il va sustine in august la Sala Palatului sunt mai ieftine cu pana la 50%.
Oricine cumpara in zilele de 23, 24 sau 25 iulie 2013 un bilet la categoria 300 sau 750 lei la concertul lui Joe Cocker ce va
avea loc pe 4 august la Sala Palatului, va beneficia de o reducere de pana la 50%! Reducerea este valabila doar pentru categoriile de pret 300 lei si 750 lei. Aceasta promotie este valabila doar de marti 23 iulie pana joi 25 iulie si este
disponibila la Sala Palatului, Magazinul BILETOO din Unirea Shopping Center (parter, intrarea de langa McDonald’s), Magazinele Flanco, Domo, Vodafone, Inmedio, Orange, Germanos, Librariile Adevarul si Eminescu, Magazinele Diverta, Muzica, Palatul National al Copiilor si Statia de Metrou Unirii 1. Cei ce doresc sa comande biletele online o pot face de pe BILETOO.ro, BLT.ro, BILETE.ro, MYTICKET.ro sau EVENTIM.ro. In cazul in care comanda se face online, plata poate fi facuta prin card sau ramburs, in ambele cazuri livrarea facandu-se la domiciliu, prin curier!
Preturile biletelor pentru concertul JOE COCKER sunt urmatoarele:
- 750 lei - categoria VIP (pret intreg) –> cu reducerea aplicata, cumparatorul plateste doar 500 lei
- 400 lei - categoria I (pret intreg)
- 300 lei - categoria II (pret intreg) –> cu reducerea aplicata, cumparatorul plateste doar 150 lei
- 200 lei - categoria III (pret intreg)
- 135 lei - categoria IV - SOLD OUT

sâmbătă, 20 iulie 2013

The Lone Ranger-soundtrackul

muzica lui Hans Zimmer poate fi ascultata aici
contine uvertura la Wilhelm Tell de Rossini si riffuri de la Morricone.

initial soundtrackul trebuia sa fie compus de Jack White !
pe situl lui Zimmer more info
additional music by Geoff Zanelli, Rupert Gregson-Williams, Lorne Balfe

vineri, 19 iulie 2013

Iron Maiden setlist Bucuresti 2013

iata setlistul turneului Maiden England !
miercuri 24 iulie, Piata Constitutiei !

si concurs pt bilete maiden pe metalhead si facebook aici

miercuri, 17 iulie 2013

Line-up complet Rock the City 2013

Line-up complet Rock the City 2013

· Noi nume pe afisul festivalului: Goodbye to Gravity, Psychogod, White Walls, Rezident Ex, Boon si Heaven Shall Burn

· Recitalul trupei norvegiene Enslaved se muta sambata si se prelungeste
Rock The City 2013 are loc in zilele de 27 si 28 iulie in Complexul Romexpo din Capitala. Organizatorii festivalului anunta lista completa a trupelor care vor sustine cate un recital si zilele in care trupele vor urca pe scena bucuresteana. Printre numele noi adaugate pe afis se regasesc trupe din Romania, Austria si Germania.
Astfel, prima trupa din programul zilei de sambata, 27 iulie, este Goodbye to Gravity, din Romania, o formatie cu experienta indelungata pe scenele din tara si din strainatate. Seara va continua cu Boon, trupa austriaca de metal si hardrock punk, ce a fost prezenta si la editia din 2011 a festivalului. Urmeaza Rezident Ex, un supergrup format exclusiv din muzicieni de top din Romania, Germania, Franta si Australia, care il readuce pe scena pe KEMPES, fostul solist al formatiei Cargo.
Tot in prima zi, pe scena vor urca norvegienii de la Enslaved, trupa care la cererea iubitorilor de progressive black metal a devenit co-headliner al serii si astfel va putea oferi un recital mai lung.
Prima zi a festivalului Rock The City 2013 se va incheia cu recitalul trupei germane Heaven Shall Burn, prezenta si la editia de anul trecut, foarte apreciata de publicul roman.
*
A doua zi a festivalului Rock The City 2013 va debuta cu Pshychogod, o trupa romaneasca cu un sound metal agresiv, dar in acelasi timp modern, ce imbina stiluri ca hardcore, death si black metal sau industrial. Urmeaza apoi White Walls, o trupa de progressive metal din Constanta, care si-a construit o reputatie excelenta pe piata de rock din Romania, in urma LP-ului de debut intitulat ”Mad Man Circus”, dar si a prestatiei live de exceptie.
Seara continua cu Trivium, formatie de heavy metal din Orlando, Florida (SUA), nu demult castigatoare a premiului Best Live Band oferit de prestigioasa revista Metal Hammer.
Urmeaza Bullet For My Valentine, cea mai spectaculoasa trupa metalcore din lume, prezenta in premiera la Bucuresti. Dupa galezi, va fi randul headlinerilor festivalului, Rammstein, sa urce pe scena pentru a prezenta un show incendiar din toate punctele de vedere.
Nu in ultimul rand, organizatorii festivalului anunta cu regret faptul ca trupa americana Spineshank a fost nevoita sa isi anuleze intreg turneul european si nu va putea canta la aceasta editie a Rock The City.

Lineup-ul complet al editiei din acest an a festivalului Rock The City se prezinta astfel:

Sambata, 27 iulie

Heaven Shall Burn
Enslaved
Rezident Ex
Boon
Goodbye to Gravity

Duminica, 28 iulie

Rammstein
Bullet for My Valentine
Trivium
White Walls
Psychogod

Biletele pentru Rock The City 2013 se distribuie exclusiv prin Reteaua Eventim – magazinele Germanos, Orange, Vodafone, Domo, librariile Humanitas si Carturesti si online pe eventim.ro.
Rock The City 2013 este organizat de Marcel Avram si East European Events, in colaborare cu D&D East Entertainment.

marți, 16 iulie 2013

Byzantium (2012)

cronica mea la Byzantium, de pe Film Sense aici

Reintoarcerea lui Neil Jordan in teritoriul vampiresc, 18 de ani dupa INTERVIU CU UN VAMPIR, este unul din filmele interesante ale anului, alaturi de Stoker. Mai aproape de suedezul Let the Right One In si de coreanul Thirst, decit de noile filme cu vampiri americane. Oricum, o experienta europeana.
3 1/2 din 5, 7 din 10 !

miercuri, 10 iulie 2013

Dio LMA


ar fi fost ziua lui Ronnie James Dio (aflu via Dan), ar fi implinit 71 de ani, probabil Sabbath n-ar fi scos -13- cu Ozzy, pentru ca ar fi activat inca Heaven and Hell...
anul trecut la Kavarana a fost un festival tribut Dio extraordinar, si emotionant...in parc este statuia sa, memoriala, voila ici
IATA UN TRIBUT !

marți, 9 iulie 2013

Oliver Stone Masterclass

Materclass Oliver Stone la festivalul de la Karlovy Vary (KVIFF 48). Despre conditia scenaristului, filmele sale, proiecte (masacrul de la My Lai, documentarul The Untold History of the US), etc.
Despre muzica de film, la filmele sale, colaborarea (dificila) cu Ennio Morricone (la U Turn), Georges Delerue, Vangelis si concedierea lui Jerry Goldmith, de la minutul 40 in clip.
Un rezumat cu cel mai interesante lucruri pe indiewire aici
via Kenny pe FB


despre SCARFACE (1983), care s-a proiectat la festival, dixit Stone (min.26 din clip):
"Scarface" celebrates the gangster ethic: an immigrant who comes to the country and has a ferocious dedication to his vision of the American dream, and he's gonna make it. And the way that you make it in Miami or anywhere in America -- the immigrant way -- is generally illegal. And you do it the faster way. And that's the way he justifies it. But, I would say this about the film, if you look at it closely, is when he gets to the top, he's offered a deal by the U.S. government types to kill a political figure in South America. […] He's told to kill him, and he's about to kill him, but he pulls away because he sees that his innocent child and wife will also be bombed as well, so he calls off the assassination, which results in his downfall. So in spite of being a gangster, he does have a residual integrity.

more on Scarface, interviu de 36 de minute cu Brian De Palma, Al Pacino si Oliver Stone aici si un BTS din 1983 (Aniversarea de 30 de ani de Scarface e anul acesta, pe 9 decembrie)

joi, 4 iulie 2013

Competitie Heineken - "Calatori legendari din Social Media"

Heineken® cauta calatorul legendar al blogosferei romanesti, capabil sa se adapteze oricarei situatii.
Daca iti doresti sa traiesti o experienta unica si sa pornesti intr-o calatorie inedita, raspunde provocarii lansate de Heineken®, in perioada 3 iulie - 29 iulie 2013.
Regulamentul campaniei aici:

miercuri, 3 iulie 2013

Joe Cocker promotie

Doar joi si vineri (4, 5 iulie 2013) fanii lui Joe Cocker pot profita de ultima reducere la concertul pe care artistul il va sustine la Bucuresti in luna august! In zilele de 4 si 5 iulie toti cei care cumpara un bilet pentru concert, platesc mai putin cu 25%!
Oricine cumpara in zilele de 4 sau 5 iulie 2013 un bilet la Concertul lui Joe Cocker ce va avea loc pe 4 august la Sala Palatului, va beneficia de o reducere de 25%! Reducerea este valabila pentru toate categoriile de bilete. Aceasta promotie este valabila doar joi si vineri si este disponibila la magazinul BILETOO din Unirea Shopping Center (parter, intrarea de langa McDonald’s), la magazinul BILETOO din incinta Cinema Patria, la libraria Mihai Eminescu, la magazinul BiletFan de la Statia de Metrou Unirii 1. Cei ce doresc sa comande online, o pot face de pe www.Biletoo.ro sau www.BLT.ro! In cazul in care comanda se face online, plata poate fi facuta prin card sau ramburs, in ambele cazuri livrarea facandu-se la domiciliu, prin curier!
Preturile biletelor pentru concertul JOE COCKER sunt urmatoarele:
- 750 lei - categoria VIP (pret intreg) –> cu reducerea de 25%, cumparatorul plateste doar 565 lei
- 400 lei - categoria I (pret intreg) –> cu reducerea de 25%, cumparatorul plateste doar 300 lei
- 300 lei - categoria II (pret intreg) –> cu reducerea de 25%, cumparatorul plateste doar 225 lei
- 200 lei - categoria III (pret intreg) –> cu reducerea de 25%, cumparatorul plateste doar 150 lei
- 135 lei - categoria IV - SOLD OUT


marți, 2 iulie 2013

Jim Kelly RIP

Enter The Dragon ? Take A Hard Ride ? Jim Kelly, negrul inalt care se bate cu Bruce Lee pe insula in Intrarea Dragonului (1973), a murit pe 29 iunie, la 67 de ani. Jucator de fotbal din Kentucky, a facut arte martiale si in 1971 a devenit campion. Si-a deschis un dojo si Hollywoodul era pasionat atunci de karate, asa ca l-a luat in colimator imediat. A debutat in Enter the Dragon, la fel ca Chuck Norris, si a devenit superstar peste noapte. A devenit si campion la tenis, in 1975. Si apoi instructor.
A jucat in filme de blaxploitation, seminalul Three the Hard Way (1974) alaturi de starurile genului, Fred Williamson si Jim Brown, si tot cu ei (si Lee Van Cleef !!!) in westernul spaghetti blaxploitation cross kung fu, Take A Hard Ride (1975) al lui Antonio Margheriti. A fost Black Belt Jones, in 1974. S-a retras din cinema in 1982, dar a mai avut cameo-uri.

Man in the Wilderness (1971)

"I never much agreed with God's will."

Zachary Bass

Man in the Wilderness e un western ciudat care se da pe TCM, si pe care l-am re-vazut acum 2 zile, si prima data integral, cel mai bun film pe care l-am vazut recent, de la Heaven's Gate :), da...intre man of steel, now you see me si world war z, trebuie spus ca filme obscure din 1971 sau 1980, maligne si ignorate la vremea lor, sunt pure capodopere fata de junk foodul epocii FB, 3D, etc.
Regizat de pe nedrept uitatul Richard C. Sarafian (Vanishing Point, The Next Man), Man in the Wilderness e un film ciudat, aproape psihedelic, care aduce a Jeremiah Johnson combinat cu Moby Dick si Fitzcarraldo.
Un Bear Grills avant-la-lettre, paralele cu Robinson Crusoe si mesaj biblic, in portretul unui peronaj real, din epoca "vestului salbatic", Hugh Glass, (aici numit Zachary Bass -Richard Harris, intr-un rol hipnotic, aproape mut), vinator si ghid, lasat drept mort de catre tovarasii sai dupa ce a fost atacat de un urs grizzly. 6 spatamini mai tirziu, dupa ce aparcurs mai mult de 300 de km, Glass si-a ajuns din urma tovarasii. Asta s-a intimplat in 1823 in timpul unei expeditii in Dakota de Nord, evenimente povestite si in romanul lui Frederick Manfred, Lord Grizzly (1954). Cel putin 2 secvente sunt hipnotice, cea a nasterii femeii indiene si cel cu iepurele alb, carui Harris ii citeste din Biblie. Flashback-uri si secvente de vis insotesc acest film-parabola, mai aprope de Herzog sau Jodorowski (mi-a venit in cap si Essential Killing al lui Skolimowski) decit de westernul american.
John Huston intr-un rol secundar, e fascinant...un soi de capitan Ahab...care cara o barca pe uscat, prin zapada (filmat in Almeria, din ratiuni de buget !!), spre disperarea tovarasilor sai, terorizati de spectrul lui Bass, si sub supravegherea de la distanta a indienilor fascinati de aceasta barca pe roti.
cred ca a rulat la noi la cinema sub titlul Un om in salbaticie, daca nu cumva a fost A Man Called Horse, tot cu Richard Harris, scris tot de Jack DeWitt (Relik, numai tu ma poti lamuri :)
atentie, titlul e MAN, nu A Man, in speta OMUL, pentru ca, in salbaticie Bass devine OM !
o analiza pertinenta a dvdului francez (Le Convoi sauvage, din cofertul Sarafian de la Wild Side, care contine si alt western al sau, The Man Who Loved Cat Dancing) aici
2.35.1 scope, 104 min. Imagine superba de legendarul DOP britanic Gerry Fisher (filmele lui Jospeh Losey, Fedora,, A Noua Configuratie, Victory, Wise Blood, Wolfen, Highlander), muzica de Johnny Harris.
4 din 5, 8 din 10 !!!
****
v. aici cronica mea la REVENANT (2015), un film care repovesteste artso-fartso aceiasi poveste !